RedactiaRomânia participă la cel mai important summit NATO din acest an reprezentată de un ministru al Apărării care nu a lucrat nici măcar o zi în ministerul pe care îl conduce. Ionuț Moșteanu, numit recent în funcție, pleacă direct la Bruxelles fără experiență în domeniu, fără contact real cu structurile militare și fără vreo decizie concretă asumată.
Ionuț Moșteanu a fost numit la conducerea Ministerului Apărării Naționale (MApN) într-un moment în care România are nevoie mai mult ca oricând de stabilitate, expertiză și seriozitate în domeniul securității. Într-un context geopolitic tensionat, cu războiul din Ucraina încă în desfășurare și cu provocări pe flancul estic al NATO, alegerea unui ministru fără nicio experiență militară sau administrativă a stârnit reacții critice din toate părțile.
Numirea lui Ionuț Moșteanu în fruntea Ministerului Apărării Naționale a fost primită cu scepticism, inclusiv din partea unor voci din coaliție. Fără nicio formare sau experiență în domeniul militar, fără activitate anterioară în instituții de apărare sau securitate, Moșteanu pare mai degrabă un produs al unei rotații politice decât un om cu expertiză pentru unul dintre cele mai sensibile portofolii ale statului.
În ciuda controverselor, Moșteanu nu doar că a preluat portofoliul în contextul unor tensiuni geopolitice majore, dar a făcut și un gest care a ridicat și mai multe sprâncene: a plecat la summitul NATO fără să fi lucrat măcar o zi în minister, fără să fi participat la o ședință de fond, fără să fi semnat vreun document relevant pentru apărare. Practic, România este reprezentată la cel mai important eveniment internațional de securitate din acest an de un demnitar care nu a avut încă un prim contact real cu instituția pe care o conduce.
În loc de familiarizare cu instituția, de preluare a dosarelor critice sau de coordonare cu Statul Major General, Moșteanu a ales prezența internațională — una care nu are încă niciun fundament profesional sau instituțional. Participarea la summitul NATO fără o minimă pregătire în minister pare mai degrabă un gest de imagine decât o asumare reală a rolului.
Pentru un minister responsabil cu securitatea națională, apărarea frontierelor și gestionarea relațiilor strategice cu aliații, o astfel de abordare este cel puțin hazardată. Într-un moment în care România e parte activă a flancului estic NATO, iar războiul din Ucraina continuă, absența unei conduceri competente și prezente poate deveni o vulnerabilitate reală, nu doar o temă de dezbatere publică.
Cine poartă responsabilitatea?
În ochii partenerilor internaționali, această reprezentare poate ridica întrebări legitime: cât de mult contează, pentru România, securitatea națională, dacă trimitem la masa marilor decizii o persoană complet străină de subiect? Apărarea națională devine astfel un capitol în algoritmul politic, nu o prioritate strategică.
Un ministru fără o viziune bine formată, fără o echipă construită, devine un simbol periculos: acela al unui stat care mimează leadershipul. Într-o perioadă în care alți aliați investesc masiv în apărare, în coeziune și în expertiză, România riscă să transmită semnalul unei conduceri decorative.
Întrebarea de fond rămâne: cine răspunde dacă acest tip de reprezentare duce la pierderea încrederii aliaților? Dacă România, în momente-cheie, nu are o voce competentă și articulată la masa deciziilor, cu ce greutate mai contează parteneriatele strategice în care pretindem că suntem implicați?
Cazul Moșteanu nu este doar o gafă de început de mandat, ci o decizie politică riscantă care slăbește poziția României într-un moment crucial. Summitul NATO nu e o excursie de imagine, iar funcția de ministru al Apărării nu e o etapă de formare personală.
România are nevoie de lideri care să știe ce fac, nu doar să pară că știu. De oameni care au ceva de spus, nu doar loc de ocupat. Iar când cei care numesc în funcții nu mai caută competență, ci conformism politic, riscăm să fim reprezentați de figuri goale, chiar și la cele mai pline mese de negocieri.
Foto: Facebook / Ionuț Moșteanu
