Proiectul „Golden Visa”, o inițiativă controversată care ar fi permis cetățenilor din state terțe să obțină rezidență în România în schimbul unei investiții minime de 400.000 de euro, a fost retras din Parlament după ce CSAT l-a catalogat drept risc pentru securitatea națională.
În esență, o schemă prin care România ar fi deschis larg ușile unor investitori străini cu bani, dar – potențial – și cu interese greu de verificat, ar fi fost pe cale să fie girată chiar de președintele Senatului, liberalul Mircea Abrudean. Faptul că al doilea om în stat a semnat un proiect cu asemenea vulnerabilități ridică întrebări serioase.
Deși astfel de inițiative nu intră în mod obișnuit în aria de avizare a CSAT, Consiliul a decis să analizeze proiectul tocmai din cauza implicațiilor sale majore. Concluzia a fost clară: „demersul legislativ nu este oportun, în special în actualul context socio-politic și de securitate” – cu referire explicită la aderarea integrală la Schengen, la negocierile cu OCDE și la discuțiile privind includerea în Visa Waiver.
În plus, instituția a subliniat faptul că Uniunea Europeană nu doar că nu susține astfel de programe, dar a criticat public statele membre care le-au implementat, unele dintre ele fiind deja sancționate. Irlanda, Olanda și Spania au renunțat recent la scheme similare, tocmai din cauza riscurilor de spălare de bani și infiltrare a capitalului din regimuri ostile.
Nu doar CSAT a tras semnalul de alarmă. Consiliul Legislativ, Consiliul Economic și Social (CES), ASF și Consiliul Concurenței au emis avize negative sau observații critice.
ASF a fost chiar mai explicită: proiectul ar fi deschis ușa investitorilor proveniți din jurisdicții cu risc ridicat în ceea ce privește spălarea banilor, finanțarea terorismului, traficul de arme sau droguri. Mai mult, regulatorul a atras atenția asupra posibilității ca structuri de tip offshore sau interpuși să poată intra în piața românească fără un control adecvat.
Cu alte cuvinte, România ar fi oferit un permis de ședere de cinci ani – cu acces la cetățenie după aceeași perioadă – în schimbul unei investiții minime care, în raport cu riscurile, era considerată „de doi lei”.
O vulnerabilitate strategică într-un moment geopolitic fragil
Proiectul nu impunea nici măcar obligația unei șederi minime în România, ceea ce ar fi însemnat că aplicanții ar fi putut menține investiția de la distanță, fără o legătură reală cu țara. În lipsa unor verificări aprofundate – așa cum au atras atenția specialiștii – „oricine” ar fi putut obține acces pe teritoriul României: inclusiv cetățeni din Rusia sau din alte state cu interese ostile.
De altfel, Comisia Europeană a avertizat în repetate rânduri că asemenea programe reprezintă un pericol sistemic, întrucât permit penetrarea economică și politică a unor entități care nu ar trece filtrele normale de securitate.
Mai grav decât conținutul proiectului este faptul că a fost depus și promovat de inițiatori fără o analiză minimală a implicațiilor de securitate. Unii dintre semnatari ocupă funcții-cheie în Senatul României – instituția care ar trebui să fie ultimul scut în fața unor vulnerabilități legislative, nu catalizatorul lor.
Într-un context în care România încearcă să își consolideze statutul european, să își securizeze frontierele și să își protejeze piața, ideea de a vinde dreptul de ședere pe bază de investiții minimal verificate apare nu doar neinspirată, ci profund periculoasă.


